Nu-mi pot găsi locul. Nu sunt obișnuit sa las o fata sa plece fără a simți ca a fost într-adevăr a mea. Iar ea.... ea sa nu creadă ca va fugi atât de ușor.
Nu e nevoie de multa minte pentru a ajunge la inima unei fete, sau în cazul meu - în lenjeria ei. Câteva sms-uri dulci mi-au asigurat o noua întâlnire. De aceasta data totul părea mult mai simplu. Aveam senzația ca stia exact pentru ce venise. Ținuta și privirea i-au trădat intențiile din prima instanta.
Purta o cămașa aproape transparenta, sub care se schița ușor conturul sutienului negru, dantelat. Iar nasturile descheiat din fata, nu o prezenta ca pe o copila inocenta și cuminte, cum păruse prima oara. Insa, asa îmi plăcea mult mai mult. Ma amuza, dar în același timp ma atrăgea felul în care încerca sa miște fesele, in timp ce mergea pe tocuri. Mda...eleva cuminte de odinioară dispăruse fără urma. Si totuși se comporta și vorbea în limitele decentei.
Acum nu mai aveam flori sau vreun pic de nehotărâre, precum data trecuta. Aveam un scop, pe care urma sa-l ating. Acum nu mai conta ce crede sau ce vârsta are, pentru ca îmi doream finalul întâlnirii asa cum mi-l pictase imaginația mea de o perversitate infinita.
Nu vroiam sa ma grăbesc. Am urmat algoritmul obișnuit de cucerire, pentru a-mi exterioriza baiatul cumintinte din mine. ( Ipostaza pe care o foloseste orice tinar la inceput de orice relatie, cred. Acest truc, este un fel de self branding.) Asa ca, am invitat-o intr-un local dragut, intr-un loc mai retras si o atmosfera mai intima. Dupa citeva gaturi din bautura, care desigur o achitasem, devenise si mai descătușata. Vorbea si gesticula intr-o maniera familiara. Ridea altfel, decit ma obisnuisem sa o aud. Acum era o nota de flirt in fiecare sunet si fiecare miscare.
Se inserase deja, si-mi veni o idee destul de originala si destul de diferita pentru repertoriul meu obisnuit. I-am propus sa mergem la o scurta plimbare. N accepta tot ce-i spuneam fara a se gindi mult. Nu stiu cu ce motiv. Din simpla amabilitate? Sau, poate din cauza atractiei si tensiunii incontestabile care se stabilise intre noi? Avea oare aceleasi planuri? Coincideau oare dorintile noastre? Sper!
Plimbarea fu scurta. Timpul se schiba brusc. O ploie calda a spulberat imediat năbușeala din aer si a alungat aproape toti vizitatorii parcului. Intreaga Vale a Morilor era a noastra, doar a noastra. Iar ea era doar a mea. Sau cel putin, asa am crezut.
Ea nu se grabea. Timpul ii era pe plac, si eu la fel. Nu o deranja nimic: nici hainele, nici parul ud, care imi provocase o fantezie deosebita.
Acum era momentul ideal. I-am ferit parul rebel, inca, din fata. I-am apropiat corpul subtire de al meu. I-am privit in ochi, care se uitau sigur si fara frica in ai mei. Imi muscam buzele timp ce le priveam pe ale ei. Am mai ridicat odata ochii spre ai ei , care erau deja inchisi. Era in asteptare... In astepatarea sarutului. Un sarut dorit de ambii, lung, sub ploaia deasa de primavara.
Era doar inceputul.... O ridicasem in brate si o sprijinisem de primul copac pe care-l vazusem prin preajma, intr-o maniera putin agresiva, dar placuta. Acum picioarele ei imi inconjurau abdomentul, iar miinele - gitul. Un inceput destul de promițător. Nu?
Totul era perfect. Visul oricărei adolescente, cred: un "boyfriend", un sarut sub ploaie, o muscatura pe gitul fierbinte, o zgirietura pe pielea frageda. Ce-si mai putea dori mai mult de atit? Parea a fi in extaz total....Iar eu de-abia incepusem!
Tehnica sarutului ei, ii divulga intreaga exprerienta , ce parea a fi destul de bogata pentru virsta ei. Imi paru destul de cunoscuta, insa nu luasem in calcul acest detaliu aparent neînsemnat.
Am continuat scotindu-i camasa diafana si uda din pantaloni, infibgindu -mi degetele intr-o maniera provocatoare in spatele ei arzator. Nu conta deloc ca eram in parc. Nu conta nimic. Stiam doar ca vreau un sfirsit la fel de frumos.
Reactia sa a revenit odata ce-mi indreptam mâinile spre fund. Incerca fara succes sa mi le-ndeparteze. Si-a dus aminte de demnitate? Serios? Acum?
Ok, fie cum vrei! Mi-am readus bratele pe talie, apoi mai sus, mai sus si... S-a aratat deranjata atunci cind ajunsesem la sutienul push-up cu dantela. Poate nu dorea sa simt buretele din interior? Ce mai conta?
Nu ma lăsam bătut de aceste mici capricii ale unei puștoaice răsfățate. Insa ea s-a dovedit a fi mai insistenta. Ma respinse violent. Spunându- mi ca nu vrea asa, nu vrea sa fie una dintre multe altele. Aspira la ceva mai mult, chiar dac nu credea în dragostea adevărată (mi-o spusese data trecuta).
Fugise.... Serios! Ma lăsase singur în ploaia de primăvara fără pic de regret. Sălbatică copila! Ma lasese fără nimic, singur, doar eu și dorințele neîndeplinite. Acțiunile ei negândite îmi afectară grav orgoliul nelimitat si au sporit dorința de a o poseda. De aceasta data, însa, fără sentimente, mai violent, mai adânc, mai avar. Oricum piciorușele- i tinere se vor întinde curând peste umerii mei. Nu s-a sfârșit încă!!!!!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu