Te-ai intrebat vreodata ce vrei? Ce vor fetele? Ai observat si tu ca odata cu evaporarea frigului, pe strazi au inceput a misuna cirduri de "indragostiti", care roiesc ca mustele: in parcuri, cafenele, cinema, strazi, si in transport? Ffff...de parca principalul lor scop nu e acela de a se simti bine unul in preajma altuia, ci de a stirni cu fiecare sarut, fiecare imbratisare, fiecare privire plina de dorinte ce se pretind a avea intentii ascunse, dar si a fi nevinovate in acelasi timp; invidia celor din jur... celor singuri......invidia mea.
Acest sentiment pe care nu am reusit sa-l definesc inca, nu ma poate parasi nici in abundeta fumului de tigara sau mirosului strident de whiskey, care dispare si dispare din rezervele fratelui. Ne mai stiind cum sa-mi pierd timpul fara a-mi distrage prietenii de la intesiva pregatire de Bac, am decis sa-mi recreez gindurile.
Nu e nevoie decit de o incapere intunecata, un cearsaf alb (cit mai mare posibil) si doua ore de placere iti sunt garantate. Nu, nu va urma o noua descriere a unei sexo-terapii. Nu am fost decit la film.
Neavind mare interes, sau dorinta de a revedea acea comedie, nu m-am grabit sa-mi rezervez un loc din prealabil. Ajungind cu 10 minute inainte de inceput, am constatat ca Chisinaul e plin de iubitori de filme alb-negru. Aproape toate scaunele erau ocupate. Atunci, zarisem doua fete simpatice care-si pusesera gentile pe scaunul de alaturi, pentru a nu fi incomodate de acestea in timpul discutiei absolut lipste de sens, dar care le provoca o dipozite ametitoare si un zimbet copilaresc.
M-am aratat destul de amabil si le-am facut ochi dulci, intrebind daca urmeaza sa se aseze cineva pe locul ce parea sa fie rezervat. S-au oprit din acel ris, care incepuse sa-mi placa deja, si au eliberat scaunul fara a raspunde si fara sa reuseasca sa analizeze situatia.
Le-am zimbit in semn de recunostinta si una dintre ele mi-a raspuns cu acelasi gest, pe cind cea de-a doua parea total lipsita de interes, as spune chiar deranjata de faptul ca chicoteala lor nu mai putea continua la fel de intensiv odată ce aparuse un martor.
Facusem usor cunostinta cu cea care-mi zimbise. Haaa...naiva! Pentru un simplu compliment am primit si numarul ei de telefon. Nu aveam intetii serioase, nu stiam daca o voi telefona sau nu. Nici macar nu am reusit sa observ cum arata din cauza intunericului. Stiam doar numele, telefonul si faptul ca din cauza acestei scurte discutii, care nu durase nici cinci minute, pierdusem interesul fata de imaginile derulante pe ecranul din fata al caror fir narativ nu l-am urmarit îndeajuns de atent. Iar pentru a mentine acea atmosfera de incertitudinte si pentru a parea putin mai misterios, decit sunt defapt, pentru domnisoara N, căreia aparent ii placusem, am plecat fara a astepta deznodamintul comediei.
Au trecut vrio cinci zile din momentul in care facusem cunostinta. Nu eram sigur daca ma mai tinea minte sau nu. Nu stiam daca merita sa o mai sun. Stiam doar ca ecoul zimbetului acela dragut nu-mi dadea pace. Am format in cele din urma cele noua cifre fara sa stiu exact ce-i voi spune, ce-mi va raspunde, ce voi face. Dupa lungi sunete de asteptare i-am auzit vocea, in care se resimtea un fel de entuziasm demascat. Ma asteptasem ca de partea cealalta a receptorului sa fie una ditre obisnuitele jertfe ale principiilor, care incearca sa-si pastreze severitatea, creindu-si in asa mod un fel de alura ce pretinde a se numi demnitate. Nu, nu facea parte nicidecum din aceasta categorie. Parea mult mai deschisa, chiar destul de naiva as putea spune. Accepta fara ezitare de a se intilni cu un necunost. Se vedea ca ii plac provocarile. Sau fusese singura de prea mult timp si nu mai avea ce pierde? Iar eu, nu aveam idee cum o voi recunoaste, sau daca va veni intr-adevar.
A fost prima data cind i-am luat unei domnisoare flori, mai ales la prima intilnire. Ma recunoscuse singura si se apropie fara pic de nehotarire. Hmmm....chiar venise! Nu-si ascundea admiratia fata de buchetul cu flori de primavara.
Nu incerca sa para mai desteapta decit este, caci vorbea cu simplete, fara a apela la un limbaj elevat, oficial. Aveam o senzatie de parca acea roscata vesela si draguta imi era cunoscuta de mult timp. Are doar 16 ani, nu stie ce vrea de la viata, cine este, sau ce sa astepte din partea mea, de ce a venit sau cu ce scop.
Nu se deosebea de celelate fete de virsta ei prin nimic: picioare nu chiar lungi, pieptul de o marime sub medie, ochi lipsiti de stralucire, puncte negre pe nas, unghii viu colorate, mers neindeminatic, iar pachetul de tigari nu-i lipsea din geanta intredeschisa. Si totusi era diferita. Iar parul lung, de o culoare rosietica, greu de definit exact, ii dadea un anumit sarm, destul de straniu. Nu stiu de ce, dar ma atrase acea simplete a caracterului sau, care contrasta cu tinuta pe care o purta si mai ales cu geanta LV si ochelarii de firma.
Din discutia ce a urmat nu am aflat mai multe. Era destul de tacuta, pe cind eu vorbeam pentru amindoi. Insa cind totusi se decidea sa spuna ceva ma uluia cu profunzimea gindirii invers proportionale virstei.
Nu o puteam intelege. Erau momente cind demonstra inters, si altele cind pastra pe buze un simplu zimbet amabil de copila matura. M-am pierdut.... Nu stiam ce sa cred. I-am placut oare? Sau nu? Era deschisa si simpla, dar totodată nu-i puteam ghici nicidecum gindurile pe care le ascudeau ochii caprui, care priveau mereu prin parti. Nu stiu ce s-a intimplat cu mine... Nu am gasit curaj nci macar sa o sarut, sau s-o iau de mina.
In cele din urma, am condus-o pina acasa. Pe drum am abordat subiecte stupide, care insa pareau a avea sens linga ea. Iar timp ce tacea, in acele pauze ce provocau o oarecare incomoditate, am reusit de citeva ori sa mi-o imaginez intinsa in dormitorul meu.
In imaginatia mea totul era altfel. Insa in realitate ea nu parea sa fie fata pentru o singura noapte. Avea ceva ce ma atragea cu adevarat? Sau eram eu cumva bolnav?
De data asta pentru mine era important sa nu o supar cu vreun gest inoportun, sau prin lipsa acestuia. Dar de ce? De cind ma preocupa pe mine reactia unei fete, care oricum va ajunge mai apoi o simpla cucerire sexuala? Poate e virsta de vina? Sau poate dupa coafura rebela se ascundea ceva mai mult?
Nu stiam daca imi doream o continuare alaturi de ea. Daca o doream peste mine? -Da! Insa ma sperie perspectiva de a cadea in plasa acestei minore frivole. Ea ar trebui sa fie victima mea, nu invers!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu