NO?

Refuz. Serios?! Mi-ai aruncat un "NU" ferm si rece dupa atitea "DA"-uri ce zguduiau peretii si intreaga-mi fiinta?  Ai uitat cumva cit ne era de bine? Poate ca rar, dar totusi...
Ai uitat cum te excitam din priviri sau cum ma asteptai dupa-amiezi intregi pentru o ora de... "iubire"? Ai uitat cum o singura imbratisare lipsita de cuvinte tari si inutile te faceau speciala, sau cum pielea-mi iti absorbea grijile fara intrebari stupide ce raspunsuri nu au? Ai uitat? Ai uitat...













Ah, femeie... Zici ca  n-ai nevoie de sentimente, ca nu vrei drama? Tu? Chiar tu? Tu, careesti toata numai sentiment?  Da! Degeaba ascunzi firele de lacrimi dupa un cinism, uneori socant chiar, puternic si, totusi, fals. Te vad cum respiri mistuirile amoroase ale eroilor din romanele ce-ti acopera podeaua livingului, chiar daca rasufli plictisita cand intorci paginile, stind cu fundul in sus si lasind degetele mele sa memoreze relieful slipului tau dantelet, creendu-ti, totodata, o cortina de fum de tigara dupa care atit de abil ai invatat a-ti ascunde gindurile si mimicile.
                                                 
                                               

Te folosesc acum precum pixul foloseste cerneala pentru a scrie ceva. Frumos. Original. Interminabil. Scriu pina cand inima imi va fi complet imprastiata pe pagina, tie spre examinare, pina cand nu va mai ramine cerneala pentru a scrie. Sa-ti scriu despre iubire, tragedie si momente dureros de superbe...


 
Dar rostul? Da! Pe tine te intreb, nebuna si talentata femeie. Admir, dar totodata ma las torturat de talentul tau de a ramie la toate rece, impasibila. Oare-ti cer mult? Nu-ti cer decat sa schimbi zimbetul cochet si obraznic pe unul sincer, timid chiar, sa ma lasi sa-ti dau parul rebel dupa ureche, mingaindu-ti fata pentru a-mi reaminti finetea pielii si  intregii tale fiinte, ascunzind-o pe cea din urma de parca ar fi un defect pe care-l constringi cu o inimaginabila inversunare, si pentru a-mi lasa amprentele  pe TINE. Nu-ti cer decat sa rezervi un loc in teatrul acelei inimi care refuza sa recunoasca ca-si sporeste nelinistea cand ochii tai se regasesc in ai mei, pentru a deveni spectatorul fidel si pasionat, fervent al dramei existentei noaste.








Vreau. Te vreu! Vreau sa aud cum te incumeti a spune "NU" cand iti voi patrunde aprig si si violent fiinta, izbindu-te bolnav, nebun, nepotolit de peretele dormitorului, de foreastra, de usa de podea, de... mine. Sa te vad atunci!

Sa te vad cum exclami acel "NU", cum vociferezi ascutit, delirant, dulce, dureros, furios, isteric, indelung, inecat, nearticulat, orgolios, patimas, ragusit, salbatic acea brutala, adinca, meschina placere, in timp ce toti  muschii mi se incordeaza pentru a-mi revarsa dezamagirea si durerea in tine, in timp ce parul tau se lasa incilcit si fortat de furia mainii mele. Mai poti? Mai poti sa te-mpotrivesti acum? Sa te vad!

Different

DEZAMAGIRE. Un cuvant prin care am spus totul. Un cuvant care reda perfect  tot ce mintea demult  a constientizat, insa inima refuza sa recunoasca. Un cuvant prea des folosit in ultima vreme. Dezamagit de lume, dezamagit de Ea, dar cel mai dureros - dezamagit de mine insumi si de lipsa de tarie pentru a rezista  in fata acelui sarm, acelui orgoliu, acelei inteligente, acelui umor, acelei sinceritati, acelor ochi, acelor buze...

N-am reusit. N-am reusit sa cersesc fericire in bratele-i reci, fara sa-mi doresc sa ma-ncalzeasca cu inima. N-am reusit sa-i admir finetea liniilor corpului dezgolit fara sa devin captivul acelei frumuseti. N-am reusit s-o musc flamind  de gat, fara ca ea sa ma muste de inima. N-am reusit sa ma imbat de mirosul ei, fara a fi trezit de o usturatoare atingere sentimentala. N-am reusit sa-i sorb privirea, fara ca ochii ei sa-mi anestezieze pielea si constiinta.

Da! M-am indragostit de Ea, practic de reflectia mea feminina, de alunita de pe umar, de gropitele extrem de feminine ale obrajilor de portelan, de crapaturile adinci ale buzelor ademenitoare, de tremurul genelor arcuite urmat  de un subtext  pe care il intelegeam doar noi, o adevarata eclipsa a ochilor albastri.

M-am indragostit de tot ceea ce nu pot detine pe deplin, de cea care-i are pe toti, dar pe care nu o poate avea nimeni, de cea a carui corp l-am sedus cu usurinta, dar in a carei suflet nu am reusit sa patrund. Credeam ca e ceva trecator, o simpla senzatie efemera ce avea sa se spulbere de la sine daca voi ezita o perioada sa-i sifonez lenjeria de pat. Am gresit. Imi lipseste  tot mai mult. Imi lipseste caldura respiratiei, finetea coapselor, frigul din privire, soaptele adinci. Vreau o simpla dimineata, in care sa-mi permita s-o botesc in brate  ca pe o copila, in care sa n-o impart cu nimeni.

Stiu, suna prea romantic, prea diferit de ceea ce obisnuiesc sa scriu sau sa gandesc. Prea diferit...

Amis - amants

Renunțăm. Renunțăm la normalitate. Renunțăm la vise. Renunțăm la sentimente. Renunțăm a rămâne ceea ce suntem. De fapt, renunțam la oamenii din noi. Oameni ce nu se pot lipsi de toate cele enumerate mai sus.
 Asa rămânem singuri. Rămânem singuri fața-n fața doar cu vechi deprinderi și cu noi regrete.

De ce? Răspuns evident: pentru ca e mai simplu. E mai simplu sa spui "adio" când nu te mai leagă nimic de nimeni. E mai simplu sa sorbești zâmbete, decât  sa dăruiești unul. E mai simplu sa joci un rol secundar, decât sa-ți lași amprentele pe sufletul cuiva. E mai simplu sa presari propriul drum cu scrum fierbinte, decât sa maturi regrete reci din cale. E mai simplu sa pleci decât sa cauți cuvinte potrivite, atunci când realizezi ca asa numita "prietenie" ia amploare pe zi și îmbrățișare ce trece. E mai simplu sa lași pleoapele grele sa cada încet atunci când  o singura privire e în stare de a cutremura și a răscoli totul în tine, înfierbântând chiar și măduva oaselor. Da, e mai simplu....

Alegând aceasta cale și lăsând neacordate toate strunele afective ale sufletului după cortina rațiunii și pragmatismului, am ajuns sa cerșesc mângâieri în patul Ei. Ea nu cere nimic în schimb, nu spera la nimic și nu promite nimic. Niciunul dintre noi noi nu are prea multe a oferi. Suntem ceva mai mult decât prieteni și ceva mai putin decât iubiți. Cred ca "amanți' ar fi calificativul  perfect pentru ceea ce pretindem a ne considera.


Unele fete dăruiesc cheia inimii. Ea, însă, mi-a încredințat cheia apartamentului, unde obișnuiesc sa vin pentru a câștiga ceva plăcere și a spulbera orice gând sau plictiseala.  Cuvintele erau de prisos. Stătea intensa pe canapea cu o carte noua. Citea. Ramasem pentru câteva minute rezemat cu umărul de peretele de la intrare urmărind-o cum citește, cum lumina se prelingea pe parul șaten și pe pielea ușor bronzata. Atunci am realizat cât de sexy poate fi inteligenta.

Nu vroiam s-o deranjez. Asa ca am mers încet și m-am întins lângă ea, nu înainte de a observa  titlul cărții. Am sărutat-o ușor pe umăr și ramasem sa urmăresc împreună cu Ea cum Guy de Maupassant a înșirat cuvintele pe pagini. Acum citeam împreună "Bel Ami". Din primele fraze reușisem sa ma identific cu protagonistul: " E drept, câteodată datorita înfățișării plăcute și purtării lui curtenitoare, izbutea sa fure de ici, de colo un pic de dragoste, dar el nădăjduia  întotdeauna mai mult." Hmmm, de parca-mi citisem propria viata.

Dincolo de lectura, știam ambii pentru ce aram acolo. Fara a pierde mult timp, m-am sculat incet deplasându-ma spre Ea de la celalalt capăt al canapelei înguste sărutându-i picioarele. Avea pielea fierbinte, poate,  in urma saluturilor sau, poate,  din cauza căldurii din odaie.

I-am scos sălbatic sortii scurți, iar buzele țineau cursul tot mai sus, pe abdomenul la fel de fierbintele subt maioul oversized pe care-l purta. Își astupa fata cu romanul, dar nu pentru mult timp. Eram setos de un sărut reciproc. Asa ca aruncasem volumul fără a-mi face careva griji de integritatea sa când avea sa cada pe podea.

Canapeaua devenise singurul martor al unei dragoste , pe care conștiința nu ma lasă s-o numesc "dragoste".  Era o simpla atracție fizica generatoare de senzații plăcute până la durere. O legătura lipsita de definiție, lipsita de limite, lipsita de cuvinte dulci, lipsita de orice remușcări.

Imi luasem deja portia de "iubire" pentru acea seara, dar refuzam sa recunosc ca ma apropiasem prea mult de sfirsit. Refuzam! Stateam cu capul pe pieptul Ei, plimbandu-mi degetele pe  picioarele-i fine si tonifiate. Ea se juca trecandu-si mana prin parul meu des, soptind cu o nota de regret in voce: "Trebuie sa pleci!". Trebuie? De ce?  Ne era bine impreuna. Eu nu-mi doaream sa plec si nici Ea nu-si dorea. Acesta era oare pretul acestei "iubiri"?

Dar, atâta timp cât nu ne simțeam pregătiți de a depăși nivelul de relație stabilit, nu puteam sa-i cer sa ma lase sa-i savurez mirosul dulce al pielii pana dimineața. Niciodată nu o făcusem. Dar, de data aceasta mi-o doream. Îmi doream sa putem împarți plapuma pana dimineață. Sa împărțim dusul și cafeaua și după-amiezi leneșe. Dar nu-mi pot permite vreun lux emotiv, căci risc a pierde și ceea ce este deja intre noi, cât de inexplicabil nu ar părea.

Îmi este oare frica? Sau, refuz  a recunoaște ca renunțatul la sentimente fusese o decizie greșită? Plecasem fără a cunoaște răspunsul. Plecasem cu un gol mai mare decât cel cu care intrasem. Plecasem doar cu aroma pielii Ei îmbibată în haine și în gând. Plecasem...

"Hot War"

Am privit o ora întreaga pagina goala înainte sa încep sa scriu. Am atâtea de spus. Si, în același timp, simt o goliciune interior greu de redat. Stare cu care ma lupt de când am întâlnit-o pe N, de când a încetat sa-mi mai răspundă la telefon, lăsându-ma singur în fata semnalelor lungi de așteptare. Renunțasem deja de dorințele anterioare. Sau, cel putin, asa mi s-a părut. Ploaia, care persista ceva zile afara și în interior, mi-a spălat toate speranțele, scoțând la suprafața dezamăgirea.


Nu, nu m-am îndrăgostit! Dar, da- am dorit-o mult! Am dorit-o sălbatic, lung și ...frumos. A fost una dintre puținele cere mi-a spus fără ezitare "NU". Motiv care m-a făcut sa-i formez numărul de telefon iar și iar. Insa fără mari rezultate...


Zilele trecute, încetând sa mai sper ca îmi va mai răspunde vreodată, mergeam prin oraș admirând piciorușele dezgolite și fustițele scurte care nu întârzie sa apară odată cu creșterea temperaturii. Imagine care, pur și simplu, înnebunește și cel mai sănătos bărbat. Insa, odată cu spulberarea fumului dens de țigară  din fata mea, m-am convins cât de dura este viata și cât de mic este orașul.


Dintre toate nenorocirile care mi se puteau întâmpla la acel moment, soarta a decis sa joace o gluma prosta cu orgoliul meu. Da! Am văzut-o! Mergea pe strada chiar în fata mea cu un tânăr înalt și destul de simpatic, cred., cu siguranța mult mai în vârsta decât  ea. El, dobitocul, ținea mina pe fundul ei fără pic de jena, luând în calcul ca erau în public. Adica el era mai bun? Se întâlnea cu el și atunci când accepta sa iasă cu mine? Nu cred ca voi avea vreodată răspunsul la aceste întrebări.


De parca simțea ca eram acolo. Se întoarse și ma văzuse. Își scoase ochelarii și, pentru prima data citisem ceva în ochii ei. Nu reuși sa-și ascundă sentimentul de regret și un fel de vinovăție abia sesizabila din privire.
Il lasă pe tânărul cu care se plimba fără sa-i explice ceva. Se apropie sfios de mine și se saluta. Spuse ca ii părea rău de ceea ce s-a întâmplat sau, mai bine-zis, nu s-a întâmplat. Încercă sa explice ceva gesticulând cu mâinile fine. O întrerupsem brusc spunându-i: "Îmi pare rău. Ne cunoaștem?". Cuvinte care au fost rostite cu greu, poate din supărare, poate din oboseala în urma a numeroase încercări de a obține aceste explicații. Cuvinte care au lăsat-o dezarmata în fata  mea. Cuvinte la  care, cu certitudine, nu se așteptă și care, probabil, au  rănit-o.

Răzbunător din fire, nu m-am limitat doar la asta. M-am apropiat de prima domnișoara care trecea pe-alături și am sărutat-o, comportându-ma de parca ne cunoșteam și ne întâlneam deja de ceva vreme. Ceea ce făcusem o afectase... Apleca capul, ca un copil căruia i se refuzase un oarecare capriciu și  își puse repede ochelarii. Dupa câțiva pași se întoarse iar, fără a mai spune ceva. Pleca.

Ramasem cu fata de alături, de-a dreptul  șocata de ceea ce se întâmplase, dar totodată eram singur. Eram acum cu o bruneta sexy, cu un bronz strident, dar frumos. Noua imagine ma făcuse sa uit pentru câteva clipe de tot ce se întâmplase mai devreme. Mi-am trecut ușor mina prin parul negru și pe gâtu-i fierbinte în timp se buzele o invitau la o cafea iar gândurile.....Gândurile ii arătau drumul spre dormitor.


Am petrecut câteva ore la o terasa din centrul capitalei vorbind despre nimicuri. Nu se deosebea prin intelect sau vreun mod excepțional de a gândi. Dar avea ceva care nu-mi dădea voie sa plec de lingă ea. Aveam nevoie de ceva consolare. Ea era ca o ciocolata fierbinte după furtuna. Fierbinte de tot!!!

Se inserase de-a binelea. Ea uitase deja unde mergea când am întâlnit-o. Uitase de tot. Dupa o plimbare, pe care am fost nevoit sa o accept, atâta timp cât îmi doream o continuare, chemasem un taxi...Îmi doream ceva mai mult decât  un sărut. Dar, nu credeam ca va fi atât de ușor. Ii spuse îndată adresa sa șoferului. Ramasem uluit. Dupa un asemenea refuz, primisem un "DA" atât de răsunător fără a-mi exterioriza gândurile sau fără a face vreo aluzie la sex sau, cel putin, sa-i iau numărul de telefon. Nici nu-i reținusem numele. Nici măcar nu-mi amintesc dacă s-a prezentat. Ce mai contează? Noaptea promitea sa fie una hot și fără aceste detalii nesemnificative.



Am ajuns la ea. Un apartament mic, dar draguț. Pe minerul ușii era agățat un sutien sexy. Ceva din categoria care te face sa-ți imaginezi involuntar cum sta pe ea, și cum îl scoți apucând cu dinții fiecare bretea și sărutând atent  fiecare profilare a corpului încingator. Era primul indiciu la ceea ce urma sa se întâmple....


Căldura din apartament era una greu de suportat. Insa nu mai greu decât cea din pantalonii mei. Ea deschise balconul care ascundea o priveliște romantica de la al 19-lea etaj. Am ieșit împreuna, contopindu-ne cu fonul luminilor orașului nocturn și a cerului rece. S-a apropiat de balustrada. S-a sprijinit în mâini și  și-a întins elegant fundul în urma. Știa ce face!

 Reacția mea nu s-a lăsat mult așteptata. Am îmbrățișat-o din spate, atingându-i cu acuratețe talia, apoi mișcându-mi maina mai tot mai jos și mai jos în timp ce-i sărutam spatele dezgolit. Ea s-a întors spre mine, cautându-mi gâtul cu buzele.

 Avea ochii închiși și machiajul deja șters, după o zi obositoarea. Buclele, ce și-au pierdut din perfecțiune, se confundau cu draperia diafana din bătaia vântului, pe care accidental o rupsesem când o luasem pe ea în brate apucându-i cu putere coapsele mușchioase.

In poziția în care eram, m-am așezat pe pat, iar ea deasupra mea. Atmosfera și ritmul erau atât de nebune, incit ma sufoc de fiecare când îmi amintesc repeziciunea cu care-mi descheia nasturii și-mi scotea haina. Uhhhh... Mâinile mele ii dominau întregul corp, precum și buzele, de altfel. Ea suspina greu la fiecare atingere, șoptind ceva ce nu puteam desluși.

Am avut parte de clipe care mi-au permis da-mi deconectez orice gânduri. Nu mai simțeam nimic, decât  plăcere. Nimic.. înafara de mirosul corpului ei. Nimic...înafara de unghiile ei, care ma pedepseau într-un mod deosebit de plăcut. Se resimțea o agresivitate sexy în fiecare atingere a ei. Lucru care ma scotea din minți. Era ceva mai bun decât orice risc extrimal, mai bun decât orice drog, mai bun decât extasy, sau marijuană, mai bun decât orice...

Ambii pierdusem controlul asupra noastră și asupra situației în întregime. Si tot ambii făceam tot posibilul sa ne demonstram dominația unuia asupra celuilalt. Strigatele cutremurau pereții. Mișcările lipsite de orice algoritm aruncau așternuturile. Mâinile nu ma mai ascultau, învinețindu-i fesele. Dinții ei  îmi lăsau  urme pe tot corpul. Nu depindeam de timp, spațiu sau lume. Ne debarasasem definitiv de realitate, capricii, gânduri, prejudecați, dorințe, concepții, trecut. Ma simțeam liber cu fiecare sărut sălbatic și fiecare atingere provocatoare a formelor ei ispititoare. Existam ambii doar atunci și doar acolo....

                   

Un fel de "război" intre mine și ea ce nu putea înceta. "Război" în care principala arma era corpul și în care "lupta" decurgea din instinct pur, fără orice strategie. "Război" care sfârși cu o lunga îmbrățișare și un fum consistent de tutun. "Război" care ruina orice inhibatie și care lasă răni adânci pe spate mâini și gât. Dar, care totodată le tămădui pe cele interioare mai bine decât orice remediu medical, mai bine decât orice terapie.

Noapte fusese una foarte  lunga, iar dimineața eram din nou pe poziții... din nou gata de atac..

Not An Ordinary Whore

Nu-mi pot găsi locul. Nu sunt obișnuit sa las o fata sa plece fără a simți ca a fost într-adevăr a mea. Iar ea.... ea sa nu creadă ca va fugi atât de ușor.

Nu e nevoie de multa minte pentru a ajunge la inima unei fete, sau în cazul meu - în lenjeria ei. Câteva sms-uri dulci mi-au asigurat o noua întâlnire. De aceasta data totul părea mult mai simplu. Aveam senzația ca stia exact pentru ce venise. Ținuta și privirea i-au trădat intențiile din prima instanta.



Purta o cămașa aproape transparenta, sub care se schița ușor conturul sutienului negru, dantelat.  Iar nasturile descheiat din fata, nu o prezenta ca pe o copila inocenta și cuminte, cum păruse prima oara. Insa, asa îmi plăcea mult mai mult. Ma amuza, dar în același timp ma atrăgea felul în care încerca sa miște fesele, in timp ce mergea pe tocuri. Mda...eleva cuminte de odinioară dispăruse fără urma. Si totuși se comporta și vorbea în limitele decentei.

Acum nu mai aveam flori sau vreun pic de nehotărâre, precum data trecuta. Aveam un scop, pe care urma sa-l ating. Acum nu mai conta ce crede sau ce vârsta are, pentru ca îmi doream finalul întâlnirii asa cum mi-l pictase imaginația mea de o perversitate infinita.

Nu vroiam sa ma grăbesc. Am urmat algoritmul obișnuit de cucerire, pentru a-mi exterioriza baiatul cumintinte din mine. ( Ipostaza pe care o foloseste orice tinar la inceput de orice relatie, cred. Acest truc, este un fel de self branding.) Asa ca, am invitat-o intr-un local dragut, intr-un loc mai retras si o atmosfera mai intima. Dupa  citeva gaturi din bautura, care desigur o achitasem, devenise si mai descătușata.  Vorbea  si gesticula intr-o maniera familiara. Ridea altfel, decit ma obisnuisem sa o aud. Acum era o nota de flirt in fiecare sunet si fiecare miscare.

Se inserase deja, si-mi veni o idee destul de originala si destul de diferita pentru repertoriul meu obisnuit. I-am propus sa mergem la o scurta plimbare. N accepta tot ce-i spuneam fara a se gindi mult. Nu stiu cu ce motiv. Din simpla amabilitate? Sau, poate din cauza atractiei si tensiunii incontestabile care se stabilise intre noi? Avea oare aceleasi planuri? Coincideau oare dorintile noastre? Sper!

Plimbarea fu scurta. Timpul se schiba brusc. O ploie calda a spulberat imediat năbușeala din aer si a alungat aproape toti vizitatorii parcului. Intreaga Vale a  Morilor era a noastra, doar a noastra. Iar ea era doar a mea. Sau cel putin, asa am crezut.

Ea nu se grabea. Timpul ii era pe plac, si eu la fel. Nu o deranja nimic: nici hainele, nici parul ud, care imi provocase o fantezie deosebita.

Acum era momentul ideal. I-am ferit parul rebel, inca, din fata. I-am apropiat corpul subtire de al meu. I-am privit in ochi, care se uitau sigur si fara frica in ai mei. Imi muscam buzele timp ce le priveam pe ale ei. Am mai ridicat odata ochii spre ai ei , care erau deja inchisi. Era in asteptare... In astepatarea sarutului.  Un sarut dorit de ambii, lung, sub ploaia deasa de primavara.

Era doar inceputul.... O ridicasem in brate si o sprijinisem de primul copac pe care-l vazusem prin preajma, intr-o maniera putin agresiva, dar placuta. Acum picioarele ei imi inconjurau abdomentul, iar miinele - gitul.   Un inceput destul de promițător. Nu?

Totul era perfect. Visul oricărei adolescente, cred: un "boyfriend", un sarut sub ploaie, o muscatura pe gitul fierbinte,  o zgirietura pe pielea frageda. Ce-si mai putea dori mai mult de atit? Parea a fi in extaz total....Iar eu de-abia incepusem!

Tehnica sarutului ei, ii divulga intreaga exprerienta , ce parea a fi destul de bogata pentru virsta ei. Imi paru destul de cunoscuta, insa nu luasem in calcul acest detaliu aparent neînsemnat.






Am continuat scotindu-i camasa diafana si uda din pantaloni, infibgindu -mi degetele intr-o maniera provocatoare in spatele ei arzator. Nu conta deloc ca eram in parc. Nu conta nimic. Stiam doar ca vreau un sfirsit la fel de frumos.

Reactia sa a revenit odata ce-mi indreptam mâinile spre fund. Incerca fara succes sa mi le-ndeparteze. Si-a dus aminte de demnitate? Serios? Acum?




Ok, fie cum vrei! Mi-am readus bratele pe talie, apoi mai sus, mai sus si... S-a aratat deranjata atunci cind ajunsesem la sutienul push-up cu dantela. Poate nu dorea sa simt buretele din interior? Ce mai conta?

Nu ma lăsam bătut de aceste mici capricii ale unei puștoaice răsfățate.  Insa ea s-a dovedit a fi mai insistenta. Ma respinse violent. Spunându- mi ca nu vrea asa,  nu vrea sa fie una dintre multe altele. Aspira la ceva mai mult, chiar dac nu credea în dragostea adevărată (mi-o spusese data trecuta).

Fugise.... Serios! Ma lăsase singur în ploaia de primăvara  fără pic de regret. Sălbatică copila!  Ma lasese fără nimic, singur, doar eu și dorințele neîndeplinite. Acțiunile ei negândite îmi afectară grav orgoliul nelimitat si au sporit dorința de a o poseda. De aceasta data, însa, fără sentimente, mai violent, mai adânc, mai avar. Oricum piciorușele- i tinere se vor întinde curând peste umerii mei. Nu s-a sfârșit încă!!!!!

                                                                                                                   

                                                                                                                              

Some Like It Hot

Innocent Bitch

Uneori ma mir de faptul cit de favorabil evoluaeaza citeodata lucrurile pentru mine, intr-atit de favorabil de parca insusi soarta  mi-ar pune la piciore tot ce vreau si tot ceea ce organismul  tinar cere. Anume datorita acestui noroc orb, am avut  parte de un weekend pur si simplu perfect.

Vinerea trecuta fratele meu a plecat in luna de miere cu sotia sa. Hmm.. prostul! La cei 25 de ani a renuntat la libertate, viata privata si la aventuri, punindu-si singur zgarda si incredintindu-i lantul sotiei sale. Partea buna a lucrurilor e ca si-a lasat Mercedesul si apartamentul la dispozitia mea.

Asa ca, in seara de simbata am decis sa urmez programul obisnuit. Am mers  in unul dintre cluburile cele mai populare din oras, iar datorita masinii pe care eram mindru s-o conduc, increderea si orgoliul meu au crescut considerabil. Noaptea promitea sa fie una intr-adevar fierbinte!!!

Compania domnisoarelor nu s-a lasat mult asteptata. Insa, de data aceasta niciuna dintre ele nu-mi treziau un interes substantial. Flirtau, beiau si vorbeau prea mult.

Una dintre ele, cea cu care am petrecut putin mai mult timp dansind destul de "murdar", nu-si putea rupe privirea de la ceasul meu, ba chiar incerca sa ma tina tot dansul de mina. O doamne ... Chiar a crezut  ca-s atit de prost? Chiar a crezut  ca cu citeva clipiri din  genele false si citeva muscaturi de buze poate ajunge la  buzunarul unui baiat? In pat..sigur! Insa nimic mai mult de atit!

Incepea sa ma  plictiseasca comportamentul ei razvratit. Mi-am luat pentru citeva secunde ochii de la sinii ei , care erau pe jumatate afara, datorita bretelei alunecate "accidental" pe umarul fin si dezgolit. Si in acel moment am zarit linga bar o domnisoara  ce statea singura. Se simtea destul de incomod in acel local si cauta mereu pe cineva cu privirea. Fata imi parea frumoasa si putin cam speriata. Prea nevinovata pentru hainele ce le purta si locul in care se afla.


M-am apropiat si am servit-o cu un cocktail. M-a refuzat! Fapt ce a trezit  orgoliul meu masculin. Eu nu accept niciodata un "Nu", ba chiar nici nu am primit pina acum  un asemenea raspuns categoric. Dar provocarile imi plac...Chiar ma atrag!

Astfel, am insistat asupra bauturii si ea a cedat in cele din urma. Nici nu putea fi altfel. Ea se uita mereu aiurea cind vorbea , de parca atentia mea indrazneata o intimida. Nu puteam sa nu observ miscarea dusa pina la automatism de a-si trage rochia, acoperindu-si picioarele lungi.

Vorbea destul de frumos si cult. Am intrebat-o citi ani are si am primit un raspuns cu o nota de flirt: "nu-i frumos sa intrebi virsta unei dame".  Bautura si-a jucat bine rolul! Uitase si de rochie si de emotii. Astepta si ea un  raspuns,  la care  i-am zis ca inchisoarea e plina de "gentelmani" care n-au indraznit sa afle virsta iubitelor, si am insistat asupra unei cifre concrete.

Din discutia ce-a urmat am aflat ca are 20 ani si venise in club cu o prietena, care se dovedise a fi usuratica de care vorbisem mai sus. Hmm.. .. Nu-mi puteam explica cum pot exista atitea diferente intre doua prietene. Fata cu care stateam acum (numele nu il pot face public din motive evidente, nici nu tin minte decit ca incepe probabil cu L) era o blonda atragatoare, sfioasa si chiar desteapta. Ceea ce nu pot spune despre prietena sa.

Dupa citeva shoturi de Tequila incepuse a-si pierde echilibrul de pe tocurile extrem de inalte si zimbea atit de copilaresc fara niciun motiv. In acea stare nu mai putea spune "Nu". Asa ca i-am propus Domnisoarei L sa mergem la o plimbare si sa-i arat adevaratul gust al Chisinaului de seara. Era de acord. Am lasat-o sa iasa prima  cu o intentie evidenta... cred. Dadusem privirea in jos si ...o doamne.. avea un fund atit de..atit de.. de...de perfect! ( Chiar daca mergea neindeminatic din cauza alcoolului.)

Am urcat in masina si dupa o scurta plimbare, caci eram nerabdator sa vad de ce este in stare, i-am propus sa mergem la mine. M-a refuzat iar! Insa nici aici nu m-am lasat batut de un simplu capriciu. Am oprit masina pe un deal al Botanicii de unde se deschidea o priveliste nocturna a intregului oras.

Nici nu reusisem sa frinez, cind L si-a scos incaltamintea si-si puse picioarele intre ale mele "jucindu-se" cu degetele si stirnind placerea. Se misca cind in jos, cind in sus.

 Oh.. sarise peste mine si asa cum, reactia mea  nu obisnuieste sa intirzie in asemenea situatii, fiara din mine se trezise!  I-am scos lenjeria neagra si iam smuls rochia, care o incomoda atit de mult mai devreme. Ea-mi deshise fermuarul patalonilor cu dintii. Da! Acea fiinta nevinovata de linga bar acum umbla cu buzele in pataloni mei!

Nu mai putea rosti acum nimic decit niste strigate de:  Daaaa!...Daaaa!...Daaaaaaaaaaaaaa!
Acum era dezbracata, cu capul pe picioarele mele si gleznele scoase pe geamul masinii, pe bancheta din spate. Iar cind scoase tigara, nu mai ramesese nici o urma din inocenta care ma fascinase  cu citeva ore in urma.

Am rugat-o sa se imbrace. Nu ma mai interesa nici ea, nici corpul ei. Pornisem masina  si i-am propus  sa o conduc pina acasa. Insa ea vruse o continuare a serii. In acel moment, am oprit masina si am lasat-o pe strada cu incaltamintea in mina, lasindu-i chiar si niste bani pentru un taxi.

 A batut agresiv in geamul masinii strigind si injurind. Iar eu am calcat ambreiajul fara pic de regred si fara,  macar sa intorc capul spre ea cu remuscare...